Review League of Legends

fTIv324
League of Legends (prescurtat LoL) este un Free2Play inspirat după modul Defense of The Ancients din arhicunoscutul joc Warcraft 3. Lansat pe la finele anului 2009, League of Legends a crescut încet, dar sigur în popularitate în primii doi ani de existenţă după care pur şi simplu a explodat datorită accesibilităţii şi a gameplay-ului orientat înspre PvP. Ca orice joc free, LoL este ţinut în viaţă de un model economic bazat pe microtranzacţii prin care jucătorii îşi pot cumpăra atât elemente de natură pur cosmetică, cât şi mici buff-uri care le pot oferi anumite avantaje în timpul unui meci. Despre asta, însă, vom discuta ceva mai încolo.
League of Legends nu are o poveste propriu zisă. Fiind un joc exclusiv multiplayer, şi anume MOBA, acesta nu permite prezentarea poveştii într-un mod tradiţional, adică prin cutscene-uri. În schimb, producătorii ne oferă părţi de poveste care împreună alcătuiesc universul jocului. O prezentare generală a poveştii ar fi următoarea: Demacia sunt ăia buni, Noxus sunt ăia răi (evident, treaba asta este discutabilă, pentru că prima este o falsă utopie , pe când cea din urmă este un stat militar condus de lideri corupţi şi incompetenţi).

La aceste două facţiuni se adaugă încă şase care sunt fie aliate cu unul dintre cele două state menţionate anterior, fie neutre / vasale. După sute de ani de război, s-a hotărât formarea unei organizaţii neutre care să oprească conflictele, sau, în cel mai rău caz, să amelioreze tensiunile dintre cele două superputeri. Astfel a luat naştere League Of Legends, unde orice persoană dornică să-şi reprezinte facţiunea putea să ia parte la competiţie. Fiecare caracter (sau champion) are propria sa poveste – Graves, un contrabandist trădat de mentorul său, Twisted Fate, se alătură Ligii pentru a-l vâna pe cel care l-a tras pe sfoară ; Warwick, un savant lipsit de scrupule care s-a transformat în vârcolac în urma unui experiment eşuat ; Jarvan IV, prinţul Demaciei şi moştenitorul de drept, un tânăr arogant şi însetat de glorie dornic să-i demonstreze tatălui său, regele, că este un luptător şi un conducător iscusit; Shaco, un clovn sinistru care… Ăăă, e un clovn, ok? Nu prea se ştie nimic despre el, decât că ar fi un fel de demon. Şi aşa mai departe, pe restul că las pe voi să-i descoperiţi.

Pe cât de ciudată ar părea includerea unui lore într-un joc MOBA, Riot Games a dorit să ofere un context pentru ceea ce se întâmplă pe câmpul de cafteală. Kudos lor pentru că au ştiut să insufle viaţă şi personalitate într-un gen care, în esenţă, este lipsit de ele.
Când vine vorba de gameplay, League of Legends se foloseşte în mare măsură de formula clasică a genului MOBA. Aveţi de ales între 114 campioni (pe care îi veţi debloca treptat folosindu-vă de moneda de schimb a jocului sau de bani reali), fiecare cu abilităţile şi propriul stil de joc. Jucătorii sunt organizaţi în două echipe de câte 5 (trei pe Twisted Treeline) şi sunt puşi în părţi opuse ale hărţii lângă o clădire numită Nexus. Pentru a câştiga meciul, una din echipe trebuie să distrugă Nexusul celeilalte. Jucătorii vor trebui să lucreze în echipă pentru a distruge turnurile şi a avansa pe cele trei cărări ( Lane) care duc spre baza inamică. De-a lungul meciului, jucătorii obţin experienţă şi gold omorând minioni, monştri neutri şi championi inamici, pe care le vor investi în skill-uri şi iteme pentru a-şi face caracterul mai puternic. Destul de standard.
Citeste mai multe pe MyGarage

Un comentariu la “Review League of Legends”

  1. JellyMinD spune:

    Bestial joc , insa nu`l recomand pentru cei care isi pierd usor firea 🙂 . Sunt foarte multi playeri care nu se descurca de minune in unele meciuri ( importante sau nu ) iar voi o sa va umpleti de nervi la un moment dat cand ajungeti undeva mai sus . Ma gasiti cu numele JellyMinD . Enjoy it !

Lasă un răspuns