Probabil unul dintre cele mai aşteptate expansion pack-uri din ultimii ani, Starcraft II: Heart of the Swarm s-a lansat oficial în luna martie 2013, la 3 ani după apariţia lui Starcraft II: Wings of Liberty, care a primit critici extrem de favorabile din partea presei de specialitate. Vă anunţ din capul locului că nu sunt un jucător pro de Starcraft şi nici măcar de RTS-uri, deci nu am privit noul expansion cu un ochi expert, gata să depisteze şi să facă o catastrofă din cele mai mici neajunsuri. Mai degrabă sunt un fan al bunicului Starcraft, pornit la drum cu mintea deschisă pentru a vedea cum se prezintă succesorul său. Şi, dacă vreţi să vă opriţi aici cu review-ul, aflaţi că se prezintă foarte bine.
Povestea din Heart of the Swarm continuă din punctul în care ne-a lăsat Wings of Liberty şi dăm peste o Sarah Kerrigan proaspăt „re-umanizată” şi un Jim Raynor care se uită duios la ea, gândindu-se ce frumos ar fi să fugă amândoi în lume. Liniştea relativă a laboratorului de cercetare în care se află cei doi este întreruptă de un atac al forţelor Dominion. Raynor este capturat, iar Kerrigan realizează că Împăratul Arcturus Mengsk va face tot ce-i stă în putinţă pentru a o ucide. După cum v-aţi aştepta, fosta Queen of Blades nu pierde prea mult timp până să-şi reintre total în drepturi şi preia din nou cârma turmelor nesfârşite de zergi, într-un quest nebunesc pentru răzbunare care o va purta pe mai multe planete, de-a lungul a 20 de misiuni. De fapt, personajul Sarah Kerrigan este un pic prea unidimensional, iar setea ei de răzbunare, exprimată virulent cu orice ocazie, devine un pic obositoare. Dialogurile nu sunt spectaculoase, ci mai degrabă clişeice şi bombastice, iar climaxul poveştii apelează la binecunoscutul trope „două facţiuni opuse se aliază pentru a distruge o ameninţare globală”. Acestea fiind spuse, personal, nu am fost foarte deranjat de calitatea poveştii şi a dialogurilor, pentru că în general nu am astfel de pretenţii de la RTS-uri. Fanii seriei s-ar putea să fie deranjaţi de felul în care Blizzard au ales s-o portretizeze pe Kerrigan. Eu nu…
Review-ul integral puteti gasi pe MyGarage sau printr-un simplu click aici